Pentru Știința și la bine și la greu

Oltean iute la minte, Corneliu Andrei Stroe amesteca mereu aerul academic al profesorului cu priviri pline de subânţeles, din spatele cărora răzbătea inteligenţa educată. Făcuse paşi mulţi şi egali în cărţi şi în viaţă, era eruditul cu aplicaţie practică.

Cu Craiova a izbutit ceea ce reuşiseră alţi doi iluştri dispăruţi, Ion Alecsandrescu şi Vasile Ianul, cu Steaua şi cu Dinamo. Faţă de cei doi, care i-au fost şi buni prieteni, profesorul craiovean deţinea avantajele personale de a fi dus echipa sus în Europa înaintea lor şi de a nu fi avut acel important aparat politico-militar în spate. Sigur, Craiova era şi ea sprijinită într-un fel de Ştefan Andrei, dar familia Ceauşescu şi Securitatea erau una, iar un ministru oltean de externe deştept foc, cu totul alta.

Stroe a clădit Craiova încet şi răbdător, punând pietricică peste pietricică. A răzbătut în sus în fiecare sezon câte puţin, atât cât să nu atragă brusc atenţia marilor rivale. I-a adus într-un an pe Ştefănescu, apoi pe Crişan şi Lung, apoi pe Beldeanu şi Tilihoi. Niciodată şapte jucători noi deodată, niciodată prea mulţi dinafara Craiovei, mereu cu atenţia îndreptată spre juniorii proprii de unde veneau în fiecare an roade noi. Întâi Balaci şi Negrilă, apoi Cămătaru, la un interval Ungureanu şi Cârţu. Acea echipă minunată, a cărei construcţie a început prin 1973, a avut tencuiala pusă abia prin 1977, iar marea performanţă din Europa a venit abia după alţţi patru-cinci ani de jucat împreună.

Profesorul dispărut marţi noapte deţinea laolaltă acele calităţi pe care alţi conducători le cumulează în parte. Avea ochi la jucători, îi veghea de la 15-16 ani până când erau numai buni de transferat. ştia să aleagă antrenorii şi nu în ultimul rând se pricepea să facă bani. Pe undeva prin anii 80 era un fel de mic mandatar al epocii, deţinea un fel de parc de distracţii mobil, ceva în genul maşinuţelor buşitoare de astăzi, pe care-l plimba prin toată Oltenia, de la Slatina la Severin sau de la Craiova la Vâlcea. Din acea activitate capitalistă desfăşurată în plin comunism rezultau bani pentru echipă, care erau excelenţi atunci când robinetele de la Universitate sau de la partid se închideau.

Cel mai mult şi-a dorit profesorul Stroe ca echipa sa să aibă drumuri lungi în Europa. Uneori înfrângeri interne pe la Petroşani sau Bacău erau urmate de calificări răsunătoare cu Fiorentina sau Bordeaux. De fapt, Corneliu Andrei Stroe s-a stins marţi seara privind spre Europa. Se plimbase cu soţia prin parc, venise acasă şi şi-a dat sufletul cu telecomanda în mână, privind la Liga Campionilor. Inima a încetat să-i bată când pe ecran se luptau Manchester United şi Bayern. Craiova sa jucase şi ea la Munchen cu Bayern, făcuse 1-1 acum 32 de ani.

Editorial scris de Alin BUZĂRIN